”Iar o iei razna”

 

-La ora asta bei cafea? Nici în noaptea asta n-ai de gând să dormi Amanda? Termină cu prostiile și vino în pat.

Astfel mă chemau gândurile celorlalte personalități la culcare în fiecare seară.
E o perioadă… e doar o perioadă îmi spuneau de câțiva ani încoace… e doar o perioadă. va trece și vei reveni la normal. Normalul pe care nu știu dacă l-am simțit vreodată.

Aveam o nouă pasiune. Nu mai îndrăzneam să o mai numesc iubire. După ultimu’ eșec am îndrăznit să mai simt. Cât de dulce. Inima-mi simțea nevoia de înădușeală iubirii neîmpărtășite, neștiute , confuze.
Vechea Amanda, în eterna foame de sentimente, de trăiri, de intens.
Nimic nu mă mulțumește și nimic nu mi-e îndeajuns dacă nu am sufletul acela obsedat de al meu, sufletul acela care nu respiră fără mine, fumul acela toxic care nu ma lasă să respir cum trebuie dar fără de care nici nu pot trăi.. drogul meu. I s-ar zice iubire.. nu știu cum să-i zic eu.
Nu aș fi vrut să scriu despre el. Mă deranjează aroganța lui. Se comporta fix ca Amanda ,când chiar ea îl alesese după vechile sale criterii, cât să-și creeze o nouă dramă.

-Poate de data asta nu te mai arunci Amanda.

-Poate de data asta nu mă mai arunc cu capu înainte ca ultima data.

-Unde ai să ajungi așa? la nebuni? vrei iar la nebuni Amanda? vrei iar să te lege?
-Nu știu. mi e frică … mi e frică nu-i lăsa să mă ia din nou…te rog…nu-i mai lăsa în preajma mea. nu mă mai privi prin ei… nu-i mai lasă să mă păcălească…

Iar o iei razna…